Inceperea gradinitei

              Inceperea gradinitei reprezinta o schimbare majora in viata oricarui copil. Dar fiecare are alta perceptie asupra acestui lucru. Pentru unii copii este o provocare, o placere sa se implice alaturi de ceilalti copii in activitati colective, pe cand pentru altii este un adevarat stres.
              Orice copil observa ca atitudinea si comportamentul lui influenteaza comportamentul parintilor. Unii dintre copii ajung chiar sa se specializeze in conditionarea parintilor mai ales daca acestia din urma permit asa ceva. De obicei, un parinte trebuie sa modeleze copilul si nu invers.
              Un copil trebuie pregatit pentru inceperea gradinitei. Informarea lui incepe cu o perioada de timp inainte de a se intampla acest lucru. Gradinita trebuie prezentata ca pe un lucru foarte frumos care se intampla in viata oricarui copil.  "Toti copiii merg cu bucurie la gradinita pentru ca acolo fac tot felul de lucruri frumoase impreuna, invata multe, se joaca cu tot felul de jucarii pe care acasa nu le au, si invata jocuri noi. Gradinita ii ajuta sa creasca mai repede pentru ca apoi sa mearga la scoala". 
Daca in primele zile de frecventare a gradinitei copilul plange sau chiar tipa dupa parinti, acestia nu trebuie sa fie speriati.
               Explicati-i copilului ca veniti dupa un timp sa-l luati. Aratati-i pe ceasul de la gradinita la ce ora se va intampla acest lucru (dupa pozitia limbilor ceasului). Spuneti-i ca aici se va simti foarte bine, indemnandu-l sa se joace cu ceilalti copii. Lasati-l in grija educatoarei.

· Nu incepeti sa plangeti impreuna cu copilul.

· Nu va aratati impresionati de comportamentul lui, raspundeti tot timpul zambind pentru a-i transmite o stare de calm si incredere.

Daca rezonati la comportamentul lui fiind speriati si debusolati copilul va crede ca intr-adevar il parasiti pentru a-l lasa intr-un loc rau. Aceasta este "traducerea" atitudinii dumneavoastra.

·Ascultati sfaturile educatoarei.
Are experienta in astfel de situatii. Demersul ei va avea succes doar cu conditia ca dumneavoastra sa procedati exact cum va sfatuieste.

· Daca va roaga sa plecati pentru ca fetita va ramane in grija ei, ascultati-o!
Nu ramaneti sa panditi pe la usi incercand sa zariti copilul sau sa auziti daca mai plange! 

Nu va incarcati cu sentimente de vinovatie, gandindu-va ca sunteti o mama rea pentru ca va "parasiti" copilul aflat in suferinta acolo.
Nu sunteti o mama rea, ci doar o mama care isi ajuta copilul sa devina autonom si mai independent. Autonomia este un ingredient indispensabil al dezvoltarii armonioase a personalitaii copilului.

Copiiii au o mare capacitate de adaptare dar parintii trebuie sa-i lase sa si-o descopere! Asa ca eliberati-l de emotiile dumneavoastra si daruiti-i libertatea de a-si experimenta propriile emotii. Chiar daca la inceput va exterioriza supararea, poate chiar disperarea, in scurt timp va descoperi placerea de impartasi bucuria cu ceilalti copii.

Diana Paula Stoian,
Specialist in Psihologia Copilului